Istoria karate-ului

Primele demonstrații de karate modern au fost făcute în Japonia în 1922 de Gichin Funakoshi, fondatorul karate-ului modern. Istoria karate-ului, însă, începe mult înaintea acestui eveniment, în insulele Ryukyu, în afara Japoniei, cunoscute astăzi ca Insulele Okinawa. În aceste insule se practica Okinawa-te, predecesorul karate-ului modern. Originile Okinawa-te-ului nu sunt foarte bine cunoscute, dar se crede că a apărut sub influența artelor marțiale chinezești și din cauza interzicerii portului armelor în Okinawa în secolul 15. La acea vreme existau două stiluri principale de Okinawa-te, Shuri-te (Shorin) și Naha-te (Shorei). Shorin a fost stilul practicat în Shuri (de unde și denumirea Shuri-te) și Shorei in Naha (Naha-te), două mici așezări în Okinawa. Stiluri de kara-te diferite au rezultat din cele două stiluri de okinawa-te de bază: Shorin-ryu din Shuri-te, Goju-ryu din Naha-te, de exemplu. Deși se spune foarte des ca Gichin Funakoshi a combinat cele două stiluri de bază în Karate Shotokan, adevărul este că el nu a studiat niciodată Naha-te și că toate kata-urile care eventual au fost incluse în Shotokan își au originea în Shuri-te, sugerând inexactitatea afirmației ininițiale.

În 1922 Gichin Funakoshi s-a dus în Japonia pentru a demonstra noul său stil, cu ocazia "All Japan Athletic Exhibition" din Tokio. La puțin timp după această demonstrație a fost rugat să o repete la "Kodokan Judo Hall" al lui Jigoro Kano (fondatorul Judo-ului) în prezența acestuia și a principalilor săi instructori. Demonstrația a fost foarte bine primită. Acesta, se pare, a fost punctul de cotitură în istoria karate-ului care a dus la introducerea noii arte în Japonia. La scurt timp Shihan Funakoshi a putut să înceapă predarea karate-ului într-o mică sală de mese în Meisojuku. După aproximativ doi ani Shihan Funakoshi a început să predea karate și în alte instituții, ca urmare s-au deschis mai multe cluburi de karate în cadrul unor universități. În tot acest timp karate a evoluat, mai ales în direcția culturii japoneze, înglobând concepte ca Budo. De asemenea înțelesul inițial al ideogramelor Kara-Te, Mană (Te) Chinezească (Kara), a fost schimbat în Mana Goală și kata-urile redenumite. Stilul Shotokan din acea vreme era diferit de cel modern, incluzând multe tehnici de aruncare, eliminate pe parcurs.

Shotokan a continuat să se dezvolte, iar pe la mijlocul anilor 30, Shihan Gichin Funakoshi s-a retras, mai mult sau mai puțin, de la conducere predând controlul dojo-ului fiului său Yoshitaka cunoscut și sub numele de Gigo. Foarte multe din schimbările stilului care au dus Shotokan așa cum este cunoscut astăzi sunt atribuite lui Zoshitaka. În 1939, ca urmare a succesului avut de cluburile de karate, un nou dojo central a fost înființat și deschis de Shihan Gichin Funakoshi; deasupra ușii a fost pusă o placa pe care era scris "Shotokan" (Sala lui Shoto), Shoto fiind pseudonimul folosit de Gichin Funakoshi pentru semnarea poieziilor sale. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial Yoshitaka a fost omorât și dojo-ul Shotokan distrus, Japonia devastată, iar dupa, artele marțiale japoneze interzise. Totuși, în acest timp, unii dintre fostii elevi ai lui Shihan Gichin Funakoshi au început să reorganizeze karate-ul și să lupte pentru ridicarea interdicției de practicare pe motiv că este vorba despre o arta de proveniență chinezească. Ca urmare, până ăn 1949, karate a fost singura artă marțiala căreia i s-a permis să fie practicată în Japonia. În 1949 a fost fondată "Japan Karate Association" avândul pe Shihan Gichin Funakoshi ca instructor șef și mai târziu pe Masatoshi Nakayama în comitetul JKA ca principal instructor activ. Shihan Gichin Funakoshi a murit în anul 1957, la 89 de ani.

Ce spun sportivii noștri?